Pufulita cu flori mici

Denumirea plantei: Pufulita cu flori mici (lat. Epilobium parviflorum), Pufulita-verde-inchis (Epilobium obscurum), Pufulita-lanceolata (Epilobium lanceolatum), Pufulita-de-colina (Epilobium collinum), Pufulita-de-mlastina (Epilobium palustre), Pufulita-de-pietris (Epilobium fleischeri), Pufulita-alpina (Epilobium anagallidifolium)
Familia:
Denumiri populare:
Ecologia si raspandirea:
Pufulita in toate varietatile sale este o planta relativ raspandita. Aceasta planta se caracterizeaza mai ales prin faptul ca ceea ce este considerat la inceput drept o tulpina florala mica este in realitate un ovar de fruct hipogin care, se umfla dupa inflorire, se decoloreaza si creste in lungime. Toamna sunt eliberate semintele inconjurate in abundenta de bumbac.
Perioada de vegetatie:
Planta infloreste si rodeste destul de puternic. Varietatile tamaduitoare se recunosc toate dupa florile lor mici in culori rosiatice, roz pal sau albicioase. Ele stau ca batute-n cuie pe silicvele (fruct capsula) lunguiete, inguste, din care tasnesc la plesnire seminte pavoazate cu peri albi, asemanatori bumbacului.
Perioada de recoltare:
Se colecteaza intreaga planta, deci tulpina, frunze si flori, cu grija ca planta sa fie culeasa din mijloc – de altfel, ea se rupe foarte usor – pentru a forma noi mladite laterale. Ceea ce s-a cules se taie cat este in stare proaspata.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Toata planta. Toate aceste specii de pufulita au, in linii mari, aceleasi proprietati terapeutice – fapt demonstrat prin compozitia lor chimica foarte asemanatoare si prin studiile de laborator care au pus in evidenta eficienta lor in aceleasi boli.
Afectiuni pentru care se recomanda:
Adenom de prostata, cancer de prostata, scrotal, genital, renal; hepatita virala (A, B, C); ulcer gastro-duodenal; cistita, nefrita, litiaza urinara.
Recomandari:
– Tinctura din planta de pufulita pentru adenom de prostata; hepatita virala
Cu exceptia bolilor hepatice foarte grave si a celor tumorale, maligne, este forma ideala de administrare a acestei plante, intrucat pe de o parte, extrage foarte bine principiile active, iar pe de alta parte, este rapid asimilata de organism, avand efecte imediate.
Adenom de prostata – se foloseste tinctura, care este forma de administrare cu cele mai rapide rezultate. Se ia o lingurita in jumatate de pahar cu apa, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul este de lunga durata: minimum trei luni.
Hepatita virala de tip A, B, C, hepatita cronica evolutiva, ciroza – In bolile hepatice, pufulita este foarte eficienta in combinatie cu plantele amare, care-i potenteaza foarte mult actiunea favorabila asupra ficatului. In hepatita de toate tipurile se foloseste o combinatie in proportii egale de tinctura de pufulita si rostopasca (se obtine in acelasi mod ca si cea de pufulita), din care se ia o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, inainte de fiecare masa. In fazele precirotice si in ciroza se administreaza pulberea de pufulita, combinata in proportii egale cu anghinare (Cinara scolymus) si pelin (Artemisia bsinthium) – cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul gol.
– Pulbere fina din planta de pufulita impotriva bolilor de ficat in forma avansata: se foloseste mai ales in bolile de ficat in forma avansata, cand nu este permis alcoolul.
– Infuzie din pufulita pentru cancerul de prostata, rectal, genital, scrotal; ulcer gasto-duodenal.
Este utilizata mai ales in tratarea afectiunilor tumorale, in special cele cu localizare in zona rinichilor, pe traiectul urinar sau la prostata. Adjuvant in cancerul de prostata, scrotal, genital, renal – infuzia de pufulita (preparata prin macerare combinata cu infuzare) are efecte imunostimulente si antitumorale, manifestate mai ales asupra aparatului genital si urinar. Se administreaza infuzie de pufulita, in cure de lunga durata (minimum jumatate de an), cate trei cani pe zi, pe stomacul gol.
Ulcerul gastro-duodenal, enteritele – se beau 2 – cesti de infuzie de pufulita pe parcursul unei zile.
In cistita, nefrita, pielo-nefrita si litiaza urinara, pufulita este foarte eficienta in asociere cu ghimpele.
Mentiuni:
Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.
Mod de administrare:
Tinctura
Se obtine din pulberea plantei uscate (prin macinarea cu rasnita electrica de cafea), cu care se umple pe jumatate un borcan, restul fiind completat cu alcool de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 10 zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Administrarea se face pe stomacul gol: de patru ori pe zi se ia cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa.
Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau in piua, si se administreaza cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi. Planta se tine sub limba timp de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
Infuzia
Se opareste 1 lingurita cu varf de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. Numai 2 cesti pe zi – prima dimineata, pe stomacul gol, iar a doua, seara, 1/2 ora inainte de cina.
Contraindicatii:
Nu exista.