LIMBAJUL NONVERBAL IN NEGOCIERE


LIMBAJUL NONVERBAL IN NEGOCIERE

Limbajul trupului dezvaluie o alta cale de comunicare decat cea vorbita. Pozitia corpului uman si modul in care stam pe scaun, asteptam si reactionam spun despre noi mai mult decat 1000 de cuvinte. Limbajul trupului este cunoscut de toata lumea insa nu i se acorda atentia cuvenita, informeazaNetdoctor.com. Copiii sunt cei mai buni traducatori ai acestui limbaj pentru ca ei percep lumea prin intermediul intuitiei mai intai. Adultii care sufera o depresie inteleg si ei foarte  bine acest limbaj. Cele mai mici gesturi, carora nu le acordam intotdeauna importanta, sunt interpretate ca un atac la persoana. Corpul care vorbeste, Limbajul trupuluiinclude miscarile mainilor, picioarelor, pozitia corpului, modul in care suntem asezati, miscarile ochilor, mersul si gesturile pe care le consideram adesea drept automatisme. Mainile asezate aproape de fata atunci cand purtam o conversatie este un semn al nesigurantei. Acelasi sentiment este ascuns si de gestul de aranjare a parului in timpul dialogului, impletirea unei suvite sau trecerea parului dupa ureche. Modul in care oamenii stau asezati pe scaun nu este o alegere intamplatoare. Gesturile de miscare permanenta ori a mainilor ori a picioarelor semnifica o stare de relaxare si confort. Pozitia dreapta, cu picioarele incrucisate, picior peste picior ori la spate,tradeaza indiferenta. Persoana care sta asezata pe marginea unui scaun, cu picioarele foarte apropiate si mainile impreunate sunt emotionate si nerabdatoare. In cazul femeilor, ele au intotdeauna poseta in mana.
Respiratia este unul din elementele cheie ale oricarei stari pe care o avem. Respiratiile dese si scurte ascund o stare de nerabdare. De asemenea, inrosirea fetei, atat la femei cat si la barbati, ascunde o persoana timita, cu foarte putina incredere in fortele proprii, sau o stare de enervare puternica. Muschii fetei incordati si venele care sunt vizibile in timpul unui dialog semnifica starea de iritare a persoanei respective. Cand vorbeste trupul Atunci cand dorim sa aflam cuvintele ascunse dupa un discurs, ochii reprezinta unul din elementele cheie.  Studiile au aratat ca, indiferent de discursul unei persoane, ochii sunt cei care semnifica cel mai bine starea sa la momentul respectiv. Incordarea sau relaxarea muschilor faciali, ridurile din zona gurii si a ochilor, precum si pozitia acestora sunt doar cativa din indicatorii descifrarii limbajului trupului. Oamenii de stiinta spun adesea ca o gura care zambeste fara ca ochii sa o insoteasca tradeaza o stare denesiguranta si disconfort. Modul in care clipim, cat de des o facem si pozitia ochilor ascund fie nerabdarea, uimirea, indignarea sau mahnirea. Multe din gesturile care vorbesc pentru noi sunt automatisme. Jocul cu un anumit obiect in timpul conversatiei, sau cu o suvita de par, ori scarpinarea nasului sau a ochilor sunt gesturi pe carele facem automat, insa ele ascund o stare de moment.
Potrivit cercetatorilor, gesturile trupului se intuiesc, iar citirea lor, invatata dupa o anumita reteta, poate sa conduca la grave erori. Cunoasterea omului in general si sentimentele transmise de el sunt cei mai buni indicatori in descifrarea oricui, indiferent de cuvintele sale. Negocierea este o formă principală de comunicare în relaţiile interumane şi presupune transferul reciproc de informaţii (mesaje) prin intermediul limbajului. În sens larg, prin negociere se înţelege acţiunea de a purta discuţii în scopul de a se ajunge la o înţelegere. Dicţionarul explicativ al limbii române priveşte negocierea drept “o acţiune prin care se tratează cu cineva încheierea unei convenţii economice, politice, culturale etc.” sau “o acţiune de intermediere, de mijlocire a unei afaceri”. Negocierea se poate defini ca fiind o formă principală de comunicare, un complex de procese, de activităţi, constând în contacte, întâlniri, consultări, tratative desfăşurate între doi sau mai mulţi parteneri în vederea realizării unei înţelegeri. În desfăşurarea şedinţelor de negociere, o importanţă deosebită revine comunicării.
Encyclopedia Britannica oferă următoarea definiţie: „comunicarea este schimbul de înţelesuri între indivizi printr-un sistem comun de simboluri”. Sau, în formularea profesorului David Berlo, comunicarea este „procesul prin care un emiţător (cine?) livrează un mesaj (ce?) care este codificat, transmis prin intermediul unui mediu (ce canal?) către un receptor (cui?) care decodifică mesajul şi oferă un feedback (cu ce efect?) într-un context care implică existenţa unui zgomot”. Comunicarea directă se realizează atunci când emiţătorul şi receptorul îşi transmit mesaje în mod nemediat, fără ca vreun terţ să intervină în acest proces. Tipuri ale comunicării directe:comunicarea verbală şi comunicarea nonverbală: Comunicarea verbală se realizează prin limbaj şi depinde strict de mediul cultural în care se formează (ex. la civilizaţiilenordice există foarte mulţi termeni pentru zăpadă). De asemenea, există puternice interferenţe între limbaj şi mediul social, statutul social etc. În contextul tipurilor de comunicare, comunicarea nonverbală (body language) prezintă interes din cel puţin două motive:
                   – rolul ei este adesea minimalizat;
                   – într-o comunicare orală, 55% din informaţie este percepută şi reţinută prin intermediul limbajului nonverbal. Înţelegerea limbajului corpului începe prin observarea modurilor de comportare. Observarea presupune o înregistrare obiectivă a observaţiei. Observatorul trebuie să aibă o deplină disponibilitate din punctul de vedere al stării sufleteşti deoarece cine este copleşit de propriile emoţii nu poate efectua, cu succes, aceste observaţii. „Emoţiile întunecă raţiunea, iar furia tulbură vederea” spunea V. Hugo. Cine doreşte să observe cu atenţie trebuie să fie tolerant. Adesea, minimalizăm rolul nonverbalului şi, de fapt, nu percepem decât vârful aisberg-ului într-o conversaţie în care ambii parteneri au propriile lor nevoi, dorinţe, aşteptări, aspiraţii. Limbajul nonverbal poate sprijini, contrazice sau chiar substitui comunicarea verbală. Mesajul nonverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului şi este cel căruia i se acordă de către interlocutor atenţia cea mai mare. Astfel, constatăm adesea că, deşi interlocutorul susţine că spune adevărul, noi „simţim” că el minte. Care este cel „de-al şaselea simţ” care recepţionează informaţia neexprimată verbal de emitent? Se consideră că femeile au acest „al şaselea simţ” mai bine dezvoltat decât bărbaţii.
O explicaţie posibilă ar fi aceea că femeile sunt mai abile în a interpreta limbajele nonverbale, având experienţa creşterii copiilor care, în primii ani de viaţă, comunică predominant prin limbaje nonverbale. O altă explicaţie posibilă ar fi aceea a dezvoltării acestei abilităţi pentru compensarea lipsei lor de forţă fizică. Specialiştii în domeniu au stabilit următorul raport al percepţiei informaţiei de către receptor într-o comunicare orală: – 7% -cuvinte – 38%- paralimbaj (în principal intonaţia şi inflexiunile vocii) – 55%- limbaj nonverbal Comunicarea nonverbală are, datorită ponderii ei mari în cadrul comunicării realizate de un individ, un rol deosebit de important. Comunicarea non-verbală se referă la transmiterea de semnificaţii prin înfăţişare, gesturi, mimica feţei, ţinută, mişcare, inflexiunile vocii, intonaţie, privire, îmbrăcăminte etc. Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia feţei, mişcarea corpului (gesturi), poziţia corpului, aspectul general şi prin comunicarea tactilă.
 1. Expresia feţei: Comunicarea prin expresia feţei include mimica, zâmbetul şi privirea.
Mimica este acea modificare a fizionomiei care comunică:
– fruntea încruntată semnifică preocupare, mânie, frustrare;
– sprâncenele ridicate, ochii deschişi mirare, surpriză;
– buze strânse -nesiguranţă, ezitare, ascunderea unor informaţii.
 Zâmbetul este un gest foarte complex care poate exprima o gamă largă de informaţii, de la plăcere, bucurie, satisfacţie, la promisiune, cinism, jenă. Râsul este expresia valabilă exclusiv oamenilor, fiind reacţia limitată a unui comportament unic, care oglindeşte trăirile interioare. Râsul eliberează tensiunile interne. Analiza sonoră a râsului a indicat faptul că râsul poate să conţină una dintre următoarele vocale:
 A – un astfel de râs sună deschis, eliberator şi este pornit din inimă; este tipic persoanelor care nu îi înşeală pe alţii;
 E – acest râs sună urât, ca un behăit; este expresia batjocoririi, are o expresie de răutate şi de dispreţ;
– I – acest râs se observă la persoanele tinere sau care vor să pară mai tinere; acest râs este cunoscut şi sub numele de „râsul în sine”; este un râs ironic;
O – acest gen de râs corespunde unor reacţii tensionate şi de surpriză; acest râs este o reacţie de apărare a individului căruia i s-a întâmplat ceva neplăcut; în funcţie de intensitatea sunetului, el poate exprima: supărare, protest, ură;
– U – aşa râde o persoană care este cuprinsă de groază; acest râs indică respingerea unei persoane, a unui obiect sau a unei trăiri sau ţinerea la distanţă.
Privirea – modul în care privim şi suntem priviţi are legătură cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, încredere şi prietenie. Chiar şi a privi sau a nu privi pe cineva are un înţeles. Privind pe cineva, confirmăm că îi recunoaştem prezenţa, că există pentru noi; interceptarea privirii cuiva înseamnă dorinţa de a comunica.
O privire directă poate însemna onestitate, intimitate, dar, în anumite situaţii, comunică ameninţare. În general, o privire insistentă şi continuă deranjează. Realizarea contactului intermitent şi scurt al privirilor indică lipsa de prietenie.
Privirea într-o parte sau a nu privi pe cineva poate denota lipsă de interes, răceală.
Evitarea privirii înseamnă ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovăţie.
Pupilele dilatate indică emoţii puternice.
Pupilele se lărgesc, în general, la vederea a ceva plăcut, faţă de care avem o atitudine de sinceritate.
Pupilele se micşorează ca manifestare a neplăcerii.
Clipirea frecventă denotă anxietate. Faţa este cea mai expresivă parte a corpului.
 Specialiştii în domeniu au împărţit feţele umane în 6 tipuri mari:
tipul pătrat – este considerat a fi energic, activ, are voinţa de a realiza, caracter autoritar, orgolios.
rectangularul – are nevoie de activitate şi de dominare, dar este mai teoretic şi arată mai puţină forţă în realizarea ideilor.
cei cu faţa lungă – sunt hipersensibili, pesimişti, meditativi. triangularul – este cerebral, îndrăzneţ, original, aventuros, imaginativ, instabil.
tipul rotund – are un temperament cald, aerian, sanguin, vesel, optimist, cu supărări trecătoare.
ovalul – este plin de farmec, are înclinaţii artistice şi un caracter diplomatic, este mai curând pasiv şi are o rezistenţă fizică scăzută.
De sus în jos, faţa prezintă 3 diametre
care exprimă predominanţa cerebrală (la tâmple, lăţimea frunţii), predominanţa afectivă (zona pomeţilor), predominanţa instinctivă (zona maxilarelor).
2. Mişcarea corpului În literatura de specialitate au fost stabilite şapte grupuri principale de expresii faciale, deşi fiecare grup are multe variaţii. Acestea sunt: fericirea, surpriza,
teama, tristeţea, furia, curiozitatea şi dezgustul/dispreţul. Aceste grupuri de expresii faciale par să reprezinte semnale recunoscute în toate
4 societăţile umane; de aceease crede că s-ar putea să fie înnăscute. Putem spune că fiecare parte a feţei noastre comunică: fruntea încruntată semnifică preocupare, mânie, frustrare; nasul încreţit -neplăcere; zâmbetul -înseamnă confirmarea disponibilităţii de dialog. În ceea ce priveşte contactul vizual cu interlocutorul sau cu privirea, este vorba despre felul în care privirea este îndreptată asupra subiectului. Cam 80% din timpul unei conversaţii privirea noastră se plimbă pe faţa interlocutorului. Evitarea acestui contact este semn de timiditate, de culpabilitate sau de anxietate. În cadrul unei întâlniri oficiale, menţinerea privirii într-un triunghi cuprins între cei doi ochi şi centrul frunţii transmite mesajul seriozităţii şi interesului. Într-o întâlnire amicală, privirea delimitează un triunghi cuprins între cei doi ochi şi gură. În oricare dintre variante,este important contactul privirii. Dacă acest contact fluctuează, mesajul este defectuos.
 Susţinerea privirii înseamnă un contact neîntrerupt timp de 30 de secunde.
Privirea care se orientează mai degrabă în sus denotă că acel om este într-un proces mintal de vizualizare.
Privirea în plan orizontal arată trăirea unui proces mental de tip auditiv,
iar privirea în jos descoperă preocuparea faţă de propriile stări interioare.
Pentru 90% dintre dreptaci, alunecarea minţii în trecut este însoţită de mişcarea ochilor spre stânga, iar imaginarea planurilor de viitor duce ochii spre dreapta. De aceea, fără a fi sigur de asta, când interlocutorul ne povesteşte cât de mult a lucrat cu o seară înainte, până noaptea târziu, pentru a termina sarcinile de serviciu, dar privirea lui alunecă permanent spre dreapta sus, ai şansa să asculţi o variantă falsă a ceea ce s-a întâmplat de fapt. Comunicarea tactilă se manifestă prin frecvenţa atingerii, prin modul de a da mâna, modul de îmbrăţişare, de luare de braţ etc. Majoritatea acestor gesturi denotă o apropiere între interlocutori, familiarism. Braţele şi mâinile sunt „uneltele” negocierilor. În poziţie de repaus, la persoana care stă în picioare, ele atârnă liber în jos. Atunci când se stă pe scaun, braţele şi mâinile stau relaxate în poală sau pe braţele scaunului. Mâna este cel mai des folosită în limbajul corpului. Contactul mâinii este punctul culminant al preparativelor de deschidere a negocierii. Astfel sunt transmise date despre starea ta de aici şi de acum.
Dacă oferi o mână moale şi fără vlagă, nu mai trebuie să te miri că persoana căreia i-ai dat-o te va crede lipsit de voinţă, moale, fără vlagă. Nici prinderea mâinii cu putere şi zguduirea ei nu lasă o impresie mai plăcută.
Dacă britanicii şi germanii dau eventual mâna la venirea şi la plecarea la şi de la negociere, francezii, ruşii, italienii şi spaniolii dau mâna cu aceeaşi persoană de mai multe ori pe zi. Dacă în Franţa oamenii dau mâna indiferent de sex, în Anglia acest gest este întâlnit mai mult între bărbaţi şi mai puţin între femei sau între un bărbat şi o femeie.
Cu persoane diferite dăm mâna diferit. Contactul mâinii, alături de celelalte semnale, reprezintă un indicator valoros al personalităţii. Persoanele rigide, autoritare forţează întoarcerea mâinii interlocutorului cu faţa în sus. Dimpotrivă, cei ce întind mâna cu palma în sus au o fire defensivă, gata oricând o capitulare necondiţionată.  
Agresivii, mai ales aceia care în acest fel îşi acoperă nesiguranţa, folosesc mâna ca pe o menghină.Evitarea implicării în relaţie se arată în rapiditatea retragerii mâinii din contact. Iată ce se recomandă: cuprinde întreaga palmă şi lasă-ţi, la rândul tău, palma să fie cuprinsă de mâna celuilalt. Contactul este ferm, fără însă să fie dur, iar desprinderea mâinii se realizează în acelaşi timp cu partenerul.
 În mod normal o strângere de mână durează 3 secunde
Ţinerea mâinilor în buzunare poate să semnifice ascunderea nesiguranţei de sine. Cine îşi ţine mâinile în buzunare arată un dezinteres pentru discuţii sau negocieri iar în cazul unor discuţii oficiale este percepută ca o lipsă de amabilitate. Atingerea dintre mână – faţă atrage atenţia atunci când cineva minte sau încearcă să mintă. Desigur, acest lucru trebuie interpretat în funcţie de context. Cele mai multe mişcări ale celor care mint sunt: mângâierea bărbiei, acoperirea gurii, atingerea nasului, frecarea obrajilor, mângâierea părului, tragerea lobului urechii. Ducerea mâinii la gură este expresia tendinţei de a ne stăpâni. În mod inconştient trebuie ascuns ceva sau trebuie ascunsă mimica feţei, informaţiile fiind astfel cenzurate iar cuvintele blocate. 
 Capul sprijinit în palmă denotă plictiseală; dar palma (degetele) pe obraz, dimpotrivă, denotă interes extrem. Când oamenii se simt speriaţi, deseori simt dorinţa de a avea ceva în gură, iar cele mai frecvente forme de liniştire sunt fumatul şi mestecatul gumei. Fumătorii folosesc deseori ţigările pentru a se calma şi a-şi controla anxietatea. Postura (poziţia) comunică în primul rând statutul social pe care indivizii îl au sau vor să îl aibă. O persoană dominantă tinde să ţină capul înclinat în sus, iar cea supusă, în jos. În general, aplecarea corpului în faţă semnifică interesul faţă de interlocutor, dar uneori şi nelinişte şi preocupare. Poziţia relaxată, înclinat pe scaun spre spate, poate indica detaşare, plictiseală sau autoîncredere excesivă şi apărare la cei care consideră că au statut superior interlocutorului. Posturile pe care le au oamenii, corelate cu relaţia dintre ei atunci când sunt împreună, se pot clasifica în trei categorii:
• de includere – neincludere – postură prin care se limitează accesul în cadrul grupului. De exemplu, membrii grupului pot forma un cerc, pot să se întoarcă spre centru, să-şi întindă un braţ sau un picior peste intervalul rămas liber, indicând prin toate acestea că accesul la grup este limitat;
• de orientare corporală – se referă la faptul că doi oameni pot alege să se aşeze faţă în faţă sau alături. Prima situaţie comunică predispoziţia pentru conversaţie, iar a doua -neutralitate. de congruenţă – necongruenţă – postură care comunică intensitatea cu care o persoană este implicată în ceea ce spune sau face interlocutorul. Participarea intensă conduce la postura congruentă (similară cu a interlocutorului); schimbarea posturii interlocutorului declanşează în acest caz schimbarea posturii celui puternic implicat în comunicare. În cazul în care există între comunicatori divergenţe de statut, de puncte de vedere sau de opinii, apar posturile necongruente: persoana nu priveşte spre interlocutor, nu interacţionează sub nici o formă. Încrucişarea braţelor la piept semnifică retragerea în noi. Deoarece încrucişarea braţelor simbolizează şi o anume incapacitate de apărare, ea reprezintă şi un anumit grad de subordonare faţă de care cel în cauză exprimă necesitatea de a se apăra. La unele popoare acest gest face parte din categoria gesturilor de supunere sau prin care se exprimă veneraţia faţă de cineva sau de ceva. Cu braţele şi mâinile strânse lângă corp stau soldaţii în armată. Este o postură care arată supunere şi cuminţenie dar nu supunere pur şi simplu, ci supunerea în rolul jucat, în situaţia dată faţă de un şef. Persoana care-şi ţine picioarele întinse când stă pe scaun se simte în siguranţă. Cel care stă cu picioarele îndepărtate denotă indiferenţă. Cu cât picioarele sunt îndepărtate mai mult, cu atât mai mare este indiferenţa, dorinţa de a sta comod, lipsa de disciplină, uneori lipsa de educaţie. Atunci când o persoană stă picior peste picior între alte două persoane veţi constata că genunchiul piciorului acoperit este orientat în direcţia persoanei percepută ca fiind mai simpatică. Mâna pusă în şold, cu cotul scos în afară, are rolul de a amplifica forţa şi puterea pe care o emanăm. În acelaşi timp mâinile sprijinite în şolduri nu mai sunt apte de a fi folosite. Această ţinută este afişată de cei trufaşi, aroganţi, în scopul de a produce impresia de dominare. Atunci când mâinile şi braţele sunt ţinute sub masă, persoana în cauză nu este pregătită să facă faţă situaţiei date, fiindu-i teamă să-şi arate mâinile, să ia parte la discuţii, sau crede că mâinile o să-i trădeze starea de nesiguranţă, emoţia şi nervozitatea. Dacă mâinile sunt pe masă, aceasta reflectă capacitatea şi dorinţa de a stabili un contact. Modul de comportament al unei persoane într-o comunicare, din punctul de vedere al modului de mişcare a corpului, poate fi:
• caracterizat de mişcări laterale, se consideră buni comunicatori;
• caracterizat demişcări faţă – spate, se consideră om de acţiune;
• caracterizat de mişcări verticale, se consideră om cu putere de convingere.
 Prezenţa personală – comunică, de exemplu, prin intermediul formei corpului, a îmbrăcămintei, a mirosului, bijuteriilor şi a altor accesorii vestimentare. 
Oamenii înalţi sunt adeseori angajaţi pe posturi care implică un contact direct cu clienţii, datorită respectului pe care uneori înălţimea îl atrage. Studiile arată că oamenii cu un aspect exterior plăcut sunt consideraţi mai credibili decât cei cu mai puţin şarm. Artefact-urile semnifică îmbrăcămintea, podoabele, parfumurile, cosmeticele, meşele de păr etc. Ele sunt utilizate ca o extensie a persoanei ce le poartă, deci în scopul de a crea o imagine a respectivei persoane. Îmbrăcămintea se poate folosi pentru a crea un rol în situaţiile de negociere.
Îmbrăcămintea şi accesoriile pot marca statutul social real sau pretins.
De exemplu, femeile care acced la o funcţie managerială înaltă vor tinde să se îmbrace într-un mod particular (costum sobru din două piese), purtând accesorii similare celor bărbăteşti (servietă diplomat). Pentru situaţii de afaceri este apreciată îmbrăcămintea elegantă şi de calitate, dar nu sofisticată. Impresia de ţinută îngrijită este dată de o îmbrăcăminte curată. Nu are importanţă dacă ea este întradevăr îmbrăcăminte de stil sau numai o imită pe acesta. Îmbrăcămintea, în măsura în care este rezultatul unei alegeri personale, oglindeşte personalitatea individului, este un fel de extensie a eului şi, în acest context, comunică informaţii despre acesta. De exemplu, îmbrăcămintea nonconformistă comunică faptul că purtătorul este un original, răzvrătit social, posibil creator de probleme sau artist. Culorile strălucitoare sunt alese de oamenii de acţiune, comunicativi, extravertiţi, iar cele pale de timizi, introvertiţi. Unele întreprinderi din SUA au stabilit reguli de ţinută care au fost fixate în scris. Peste jumătate din întreprinderi au însă o zi pe săptămână în care se renunţă la ţinuta conservatoare. Totuşi, libertatea are limitele ei. Nu a fost văzut nici un bancher în şort tip bermude. Timpul, respectiv modul în care acesta este utilizat, oferă numeroase informaţii despre o persoană. De exemplu se pot spune multe despre o persoană care vine la o întâlnire la timp, mai devreme sau mai târziu. Managementul timpului este un foarte bun indicator şi comunicator al abilitaţilor şi personalităţii unui individ. Igiena personală constituie un factor important. Mirosul „telegrafiază” mesaje pentru multe persoane, chiar fără a fi conştiente de aceasta. Parfumul puternic, chiar de calitate, atrage atenţia într-un mod neadecvat şi ne sugerează prostul gust sau anumite intenţii. Avem în cultura noastră anumite atitudini privind legătura dintre forma corpului, aspectul exterior şi personalitate.
Distingem trei tipuri de fizic:
• ectomorf (fragil, subţire, înalt);
• endomorf (gras,otund, scurt);
• mezomorf (musculos, atletic, înalt).
Datorită condiţionărilor sociale am „învăţat” la ce să ne „aşteptăm” de la oamenii aparţinând diferitelor categorii. Astfel, tindem să-i percepem pe ectomorfi ca fiind tineri, ambiţioşi, suspicioşi, tensionaţi, nervoşi şi mai puţin masculini; pe endomorfi îi percepem ca fiind bătrânicioşi, demodaţi, mai puţin rezistenţi fizic, vorbăreţi, buni la suflet, agreabili, de încredere, prietenoşi, dependenţi de alţii; pe mezomorfi îi percepem ca fiind încăpăţânaţi, puternici, aventuroşi, maturi în comportare, plini de încredere în sine, veşnic învingători. Prinurmare, se pot obţine indicii importante pentru cunoaşterea unei persoane dacă analizăm aspectul său fizic. Pentru negociator cunoaşterea regulilor comunicării nonverbale este esenţială, deoarece ea reprezintă mai mult de jumătate din ponderea comunicării directe. De regulă, elementele comunicării nonverbale se grupează, generând sunt numite şi comunicare paraverbală. Aceasta este foarte importantă în livrarea mesajului deoarece îi influenţează şansele de a fi receptat; astfel, dacă emiţătorul va avea un ton şi/sau o atitudine arogantă, ostilă, prea defensivă, negativă, tensionată (anxioasă), imploratoare, mesajul va fi receptat în condiţii proaste; în schimb, o atitudine modestă, rezonabilă, deschisă, calmă, prietenoasă, pozitivă, plină de încredere, va spori şansele de receptare corectă a mesajului. De asemenea, cunoaşterea semnificaţiei acordate de grupul respectiv unor elemente non-verbale ajută la evitarea unor situaţii neplăcute sau chiar primejdioase. Astfel, dacă în cultura occidentală nu are prea mare importanţă ce mână foloseşti pentru a dărui cuiva un cadou, în multe dintre culturile asiatice oferirea unui dar cu mâna stângă este considerată o insultă sau, în cel mai fericit caz, lipsă de bună creştere. Ni se întâmplă să stăm de vorbă cu un coleg, prieten, şef sau negociator şi să observăm că acesta se înroşeşte sau păleşte. Acestea sunt reacţii specifice ale personalităţii. Înroşirea este consecinţa dilatării vaselor de sânge. Pielea este irigată mai puternic, de unde şi colorarea ei în roşu. Motivele înroşirii pot fi: enervarea, bucuria, furia, ruşinea, jena, suprasolicitarea. Înroşirea este însoţită de o serie de mişcări de mascare care amplifică impresia de timiditate. Ea poate fi privită ca un comportament de supunere, ca un semnal că se încearcă evitarea controverselor. Pălirea este o reacţie faţă de stimuli ce par ameninţători. Paloarea este consecinţa spaimei şi a fricii, deci o reacţie la situaţiile ce necesită pregătirea de luptă. În loc să se dilate, ca în situaţia înroşirii, lapălire vasele de sânge se îngustează, sângele este eliminat, pielea devine astfel palidă, cel în cauză dorind să se închidă în el, să se izoleze.Pentru a evita interpretarea greşită a unui element de limbaj nonverbal, este bine să-l interpretăm în contextul tuturor celorlalte elemente verbale şi nonverbale. Caracteristicile de personalitate individuale, de educaţie, experienţă de viaţă etc. sunt elemente care trebuie luate în considerare în interpretarea corectă a limbajelor nonverbale. Modul de folosire şi interpretare a limbajelor nonverbale diferă sub multe aspecte: de la individ la individ, de la profesie la profesie, de la colectivitate la colectivitate, de la cultură la cultură. Cel ce utilizează limbajul corpului învaţă „să vadă” conţinutul şi semnificaţia comportamentului. Limbajul corpului ne ajută să recunoaştem cum se exprimă adevăratele stări ale unei persoane.
Limbajul trupului pentru succesul in afaceri
Toate privirile sau gesturile pot fi interpretate si pot transmite un mesaj clar interlocutorului. Uneori, ca femeie de afaceri, trebuie sa stii sa controlezi limbajul gesturilor pentru ca, intr-o negociere importanta, este esential sa nu lasi sa se intrevada nici o slabiciune. Controlul limbajului trupului ar trebui sa fie invatat de orice femeie pentru ca, in functie de modul in care sentimentele sunt proiectate in gesturi, depind reactiile celor din jur. In general, orice femeie de afaceri trebuie sa stie ca o imagine face cat 1.000 de cuvinte. Drept care, pe langa aspectul fizic si vestimentatie, conteaza foarte mult si gesturile si mimica. Studiile demonstreaza ca este nevoie de numai patru minute pentru o prima impresie, atunci cand doi oamenifac cunostinta.
– Avantajele interpretarii corecte a limbajului trupului
Exista mai multe avantaje, de cele mai multe ori sunt valabile in relatiile sociale si profesionale. Insa si in familie este bine sa-ti dai seama cand copilul tau minte sau sotul se simte amenintat de vreuna dintre atitudinile sotiei. Cunoasterea limbajului trupului interlocutorului poate duce la incheierea unor vanzari mai bune, poate dezvolta o comunicare mai buna, poate determina cand este cazul sa fortezi nota sau sa o lasi mai “moale”. Acest barometru este o unealta excelenta atata timp cat stii sa o folosesti. Trebuie sa fii constient in acelasi timp ca interpretarea poate sa nu fie 100% adevarata. Interpretarea iti ofera anumite repere in functie de care sa te pozitionezi si sa mergi mai departe. 
– Intuitia, calea spre descifrarea comunicarii non-verbale
O cale foarte buna de a interpreta comunicarea non-verbala este intuitia. Aceasta calitate tine de inteligenta sociala si emotionala si este adevarat ca este mult mai dezvoltata la femei. Motiv pentru care femeile sunt mult mai abile si in interpretarea limbajului corporal. Pe de o parte ea tine de programarea genetica, de o anumita sensibilitate sau inclinatie nativa, insa este influentata foarte mult si de factorii educationali.Barbatii folosesc limbajul trupului intr-un mod diferit fata de al femeilor, mai retinut. In prezenta unei femei barbatii sunt mai putin agresivi, iar acest lucru influenteaza si limbajul trupului.
– Cel mai greu test
Cel mai greu test la interpretarea limbajului trupului il dau jucatorii de poker. Acestia incearca sa descopere exact cand anume partenerul are o mana buna, cand are o mana rea. Ei incep prin a studia comportamentul interlocutorului iar dupa ce vad exact ce carti a avut trage concluzii, cum ar fi: “Deci partenerului meu, cand are o mana buna, i se maresc pupilele, respira parca mai repede, isi incruciseaza foarte des picioarele si se uita de cel putin 5 ori la carti in timpul jocului”. Apoi in urmatorul joc urmareste iar semnalmentele si cauta sa afle daca intradevar ceea ce a observat mai inainte apare si acum. Daca aceste semne apar din nou si el are o mana buna, el va reactiona in consecinta. Le fel incerca sa descopere semnalmentele cand are carti necastigatoare. Lupta in limbajul trupului in jocurile de poker devine si mai grea intrucat jucatorii experimentati emit semnale non-verbale menite sa-si duca in eroare partenerul.
-Gesturi care te tradeaza Iata cateva exemple de gesturi care te tradeaza in negocierile de afaceri si nu numai:
–mers drept, cu pieptul in fata
– incredere Mainile in solduri (in picioare)
– pregatire, agresivitate Stand jos cu picioarele incrucisate, un picior lovind in gol
– plictiseala Bratele incrucisate la piept
– atitudine defensiva Mana la barbie
– evaluare, gandire Atingerea/frecarea nasului
– respingere, indoiala, minciuna Frecarea unui ochi
– neincredere, indoiala Mainile prinse la spate
– suparare, frustrare Frecarea palmelor
– anticipare Picior peste picior, palmele in spatele capului
– superioritate Palme deschise
– sinceritate, deschidere Piscarea varfului nasului
– evaluare negativa Batere cu degetele
–nerabdare Muscarea unghiilor
– nesiguranta, nervozitate

astept comentariile voastre sau Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s